În cine va scuipa de data asta Natalia Gavriliță?

Programele de guvernare, prezentate în februarie și martie, se numeau “Moldova sănătoasă” și „Moldova bună”. Următorul ar fi firesc să poarte numele de “Moldova pușcăriabilă”.

Fosta și actuala candidată la funcția de premier Natalia Gavriliță s-a făcut remarcată în rândul cetățenilor simpli prin ieșirea sa obraznică în fața Parlamentului în februarie curent. Înainte de a lua cunoștință de aspectele programului de guvernare, deputații au fost împroșcați de către premierul recomandat de Maia Sandu cu cele mai urâte și usturătoare aprecieri. Un număr record de ofense pe unitate de timp putea debita într-un for legislativ doar un om de cultură reprobabilă. Nici bolșevicii, mânați de legendara lor ură proletară, nu-și puteau permite un asemenea comportament în Duma rusă înainte de revoluția din 1917. Registrul acestui limbaj primitiv și agresiv a fost ales pe motiv că Gavriliță și șefa ei își imaginau că se adresează eventualilor pușcăriași. Igor Grosu, care este neîndoielnic viitorul speaker al Parlamentului, se poate mândri cu faptul, că a inventat o poreclă pentru toți oponenții politici serioși ai PAS. În opinia sa, toți aceștia „sunt pușcăriabili”, adică existența lor e potrivită de-acum încolo doar în condiții de celulă.

Iată doar două-trei mostre de exprimare mojicească a unei doamne cu pretins rafinament, care scrie în CV-ul ei, că a făcut studii la Harvard și a avut o experiență bogată de muncă în Marea Britanie, nu la conveier, ori la scos cartofi, ci în rang de director al unui Fond de investiții: „….deputați care au schimbat de trei ori partidul și de fiecare dată au rămas la treuca puterii”; “ceea ce am acum în fața mea în această sală, demult nu reprezintă voința poporului… votează legi care îi salvează de responsabilitatea penală pentru actele de corupție”. Ideile nu sunt originale, bineînțeles, și chiar comportă anumite adevăruri în cazuri izolate ale anumitor persoane… Doar că oamenii inteligenți și instruiți nu le generalizează și nu le scuipă de la tribună tuturor deputaților în față, fără a deosebi locul și sectorul amfiteatrului. Abia după ce a fost cu greu temperată de speaker-ul de atunci, Gavriliță a trecut, totuși, de la demagogie la economie.

Ne interesează programul original de guvernare al Nataliei Gavriliță în măsura în care prim-ministra și colegii ei au fost pentru moment sinceri și libertini în expunerea gândului, din motiv că erau convinși, că nimeni dintre deputați nu va vota programul de guvernare, nici guvernul. Anumite idei programatice curajoase ori deșănțate trebuiesc reținute, pentru a verifica în ce măsură vor fi repetate în noul program la a treia (ori a patra!) învestire a guvernului Sandu! Afirmăm cu încredere faptul că Gavriliță va fi noul premier, iar miniștri vor deveni cei prezentați în februarie-martie, deoarece asta lasă limpede să se înțeleagă Sandu și Grosu în recentele lor declarații de presă, când vorbesc de viitorul guvern, care, după cum se lăuda Gavrilița, “poate transforma această țară în câțiva ani”. Transforma în ce?

Cel mai bun lift social e blatul partinic

Remarcăm în treacăt, că aproape nu există deosebiri între cele două garnituri guvernamentale ale prim-miniștrilor Gavriliță și Grosu, numiți de Maia Sandu la sfârșitul iernii și, respectiv, începutul primăverii curente. Grosu l-a preferat pe Vladimir Bolea ministru al agriculturii, contra opțiunii Ion Luca a doamnei Gavriliță, iar Mihai Păpșoi, ministru de externe în ambele guverne sacrificate, nu va figura, conform propriei previziuni, în viitoarea listă. La fel ministru de finanțe în viitorul guvern va fi, probabil, aceeași Rozalina Albu, contra Gavriliță din Guvernul Grosu. Din nefericire, și puțin experimentatul jurist, dar bătăiosul deputat Sergiu Litivinenco își va păstra, ca și în guvernele virtuale precedente, funcția – reală acum – de ministru al justiției. Din nefericire, pentru că din august curent va propaga, deja de pe amvonul ministerial, ideea eronată, împărtășită public de aproape toți fruntașii PAS, precum că lupta cu corupția se dă nu pe cale civilizată, adică prin asanare legislativ-economică, ci – pe cea asiatică, prin sporirea procentului de întemnițare a celor prinși cu oca mică. La fel ca tovarășii săi de idei Litvinenco rostește cu multă sete și plăcere cuvântul “pușcărie”.

Cât privește protecția socială, prevăzută în programul din februarie, Gavriliță promitea, sincer și iresponsabil, că pensia va spori cu cel puțin 15 la sută, că încă cel puțin 4000 de bătrâni singuratici vor primi servicii de îngrijire la domiciliu, că va crește scutirea pentru persoanele întreținute până la 6 mii de lei și că va fi reintrodusă scutirea pentru soț/soție în valoare de cel puțin 10 mii de lei. În urma afectării economiei de pandemie Gavriliță promitea agricultorilor subvenții pentru anul 2021 în valoare de 1.5 miliarde lei și eliminarea pentru agenții economici a penalităților de întârziere la plata impozitelor pentru anul 2020. La fel, se promitea pentru anul curent reducerea cu 5 la sută a cheltuielilor ministerelor și – fiți atenți! – două miliarde de lei pentru proiecte de infrastructură a celor peste o mie de sate moldovenești, adică cam câte 2 mln lei pentru fiecare vatră.

Numărul promisiunilor din programul nevotat a guvernului Gavriliță ajunge la cel al cireșelor dintr-un pom bine rodit, dar ne referim aici, în primul rând, la cele relevante, care se exprimă, de bine de rău, în cifre, chiar dacă acțiunile planificate nu sunt însoțite, cum s-ar cuveni, de termeni concreți de realizare. Din promisiunile clădite la întâmplare în program, remarcăm una dedicată presei, care, în pofida moftului accentuat al Maiei Sandu de a nu răspunde niciodată la întrebările jurnaliștilor, ne asigură cu înverșunare că guvernul va avea grijă de accesul gratuit pentru presă la orice informație de interes public. Oare? Mai curând îmi vine să cred în altă promisiune, deși nu are bază reală de îndeplinire, și anume, că guvernul va adopta un mecanism de sancționare a știrilor vădit (!) false.

Viitoarea prim-ministră Natalia Gavriliță și șefa ei preferă să-și vadă oponenții politici în pușcărie

Gândul doamnei Gavriliță prinde aripi, zboară cu entuziasm de fluturaș zglobiu și chiar o ia razna, când e vorba de interdicții, arest și închisoare, adică – de caracterul de suprimare a mașinii de stat. La capitolul respectiv, care oriunde și oricând miroase urât a ghilotină, și-a pus mintea la plug, după cum cunoaștem, și Sandu, și Grosu și viitoarea prim-ministră. Stilul propagandistic susține energic metaforele de ocnă, de pildă, se subliniază, că Procuratura Anticorupție (PA) va fi reformată după modelul DNA din România, astfel ca frica cetățeanului să fie dublată de imaginea sângerosului inchizitor Laura Codruța Kovesi, prietena declarată a președintei noastre. La fel se anunță triumfal constituirea Tribunalului și a Curții de Apel Anticorupție pentru judecarea cazurilor de calibru, cum ar fi Plahotniuc, Platon, ori pe cine va imagina indexul doamnei Sandu. Nu-i vorbă, ceva mecanisme dure de disciplinare a moldoveanului nu strică, doar că dezamăgește proiectarea lor gândită superficial, după modele aproximative, împrumutate. Motivul de bază a reformei justiției este, luați aminte (!), ca în schimbul acesteia – justificate ori nu, reușite ori nu, să primim credite și granturi grase din străinătate.

Cu creierul uscat de televizorul noii guvernări, „milionul de speranțe”, fanii PAS sunt deja convinși că bunăstarea cetățenilor este direct proporțională cu numărul reprezentanților clasei politice care va înfunda pușcăria. Această încredere și speranță exaltată e susținută, se vede treaba, și de o veche superstiție socială, potrivit căreia cel mai nimerit loc în care societatea își poate reeduca cetățeanul este zdupul. Nu știu, dacă Moldova gulagului modern ori, altfel zis, statul polițienesc este idealul social al PAS, dar Maia Sandu poate fi mândră că lasă această impresie, care e un produs direct al predicilor sale televizate, pe care le ține de cinci ani în șir și care au la bază ideile luptei de clasă și răzbunării. Natalia Gavriliță este, după cum vedem, părtaș fidel al ideologiei pușcăriașe. Tocmai de aceea, după cum primele două programe de guvernare, prezentate în februarie și martie, se numeau “Moldova sănătoasă” și „Moldova bună”, pare firesc că următorul să poarte numele de “Moldova pușcăriabilă”.

autor: Valeriu Reniță

About Author

admin